Mamă la puterea a doua, rezultatul e cu plus… infinit

11 votes

 

 

Da’ eu chiar nu mă înţeleg! Parcă mă prezentam ca o fire zvăpăiată, şi impulsivă, şi greu de împăcat, iar acum  – voilà! …

 

 

… nu mă satur să stau cu ochii ţintiţi asupra unui boţ de omuleţ caraghios, tresar de bucurie la simfonia de pârţuri din pampers, nici măcar nu mă încrunt când sunt deranjată din somn sau de la masă, mă pasionează domeniul gânguritului, parfumul preferat are iz de lapte, m-am apucat serios de sport şi insist cu antrenamentele din categoria „ţinutului în braţe” şi… încă ceva, am devenit adepta siluetei grăsuţe, cu slăbiciune vădită pentru fălcuţe bucălate şi picioruşe pufoase.

Am mai păţit asta, acum 6 ani, când am devenit mamă pentru prima oară, dar totuşi, la a doua abatere, efectele nu ar fi trebuit să fie profund atenuate şi nicidecum infinit accentuate?

Mda…, recunosc, nu mi-a fost uşor să accept ideea unui al doilea copil, doar n-am pus deoparte rezerve de dragoste şi nici resurse de timp părea că n-am de unde cere. Îmi era clar că Nichita e centrul universului, e magie-iubire-bucurie la superlativ şi, în tot acest context,  nu cumva un frate sau o soră ar putea strica echilibrul trio-lui nostru şi… oare aş avea cum să-l iubesc pe al doilea la fel de mult ca pe primul?

Hiu! M-am liniştit! Pare-se că o nouă pereche de ochi bombaţi, un năsuc cârn şi buze perfect conturate era tot ce ne trebuia pentru a ne completa, echilibra, armoniza ca familie, iar bebe Robert a venit ca o confirmare că se poate mai mult, mai bine, mai frumos. Acum e mai multă gălăgie în casă, dar parcă şi mai multă pace.  Slavă Domnului, iubirea ne ajunge la toţi! Şi timpul parcă s-a dilatat conform nevoilor noastre.

Cu bebeluşul în braţe, eu mă simt mai tânără (ăsta da paradox) şi pe covorul roşu (yes!), tare mai plăcându-mi când oameni cunoscuţi şi (mai ales) necunoscuţi mă privesc cu insistenţă, îmi zâmbesc cald şi îmi urează „Să vă trăiscă!”. Cu un frate mai mic, Nichita se simte mai puternic, râde zgomotos la orice mişcare a bebeluşului şi tot încearcă să mă convingă că „e un magnet mami, Robert e un magnet, chiar nu vezi că nu mă pot dezlipi ?!”. Cât despre tati…, tati zici că e un vulcan de răbdare şi putere de prin Cartea Recordurilor, pe toate le reuşeşte şi capriciile noastre le împlineşte.

Conchid că a fi mamă pentru a doua oară înseamnă bucurie, energie, aventură, miracol, griji, creativitate, surpriză, duioşie, umor, curaj, optimism, emoţie… toate la pătrat şi…, cumva, şansa de a copilări din nou, de a fi un părinte mai bun şi de a trăi mai mult în PREZENT! Îmi aduc aminte că la primul copil eram mânată de o curiozitate plină de entuziasm de a-mi vedea cât mai repede puiul cum stă în funduleţ, cum merge de-a buşilea, cum vorbeşte, cum o ia la fugă etc., acum însă nu-mi doresc decât să opresc timpul în loc şi să savurez fiecare moment în parte. Eu zic că-mi iese, dar tot îmi pare că, în goana sa frenetică, timpul rămâne greu de îmblânzit.

ANSWEAR.ro

Comentarii

Facebook

Get the Facebook Likebox Slider Pro for WordPress