Mania colicilor – strategii logice de (auto)calmare a bebeluşilor

Colicii la bebelusi
12 votes

 

Oare cine o fi inventat colicii, că „de ce?” – pare destul de clar: să pună medicina în mare încurcătură (încă nu s-a stabilit o cauză şi nici o definiţie concretă a colicilor) şi să dea reale dureri de cap părinţilor (atât înainte, dar mai ales după naşterea bebeluşului).

 

Nu ştiu dacă e vorba de noroc, coincidenţă sau câte puţin din fiecare, însă ai mei copii nu au suferit prea mult de colici, cel puţin nu aşa cum se descrie prin cărţi – cu episoade îndelungate, severe şi repetate de plâns, nopţi nedormite şi alte cele. Proaspătul membru al familiei noastre (de nici două luni împlinite) se află în plină etapă a colicilor şi chiar dacă înţeleg că e o formă uşoară, tot mă ia cu fiori când îmi văd mogâldeaţa în confruntare directă cu aceştia: îşi încleştează pumnii, se încolăceşte, îşi ridică picioruşele în aer, se învineţeşte la faţă şi… (OMG!) scoate un geamăt de-mi răsună în adâncul creierilor. Iar mie atâta îmi trebuie să intru, înverşunată, în ringul de luptă!

Înainte de a trece la acţiune, e bine de subliniat că aceşti bau-bau (mai degrabă ai părinţilor) reprezintă un fenomen fiziologic normal şi tranzitoriu, specific primelor luni de viaţă a bebeluşului perfect sănătos, fără a se înţelege că ne putem culca pe-o ureche şi lăsa progeniturile să urle cât le ţin puterile.

Da! Există strategii logice şi (yupii!) victorioase în alinarea până şi a celui mai capricios sugar. Mergând pe teoria celui de-al patrulea trimestru, bebeluşii abia veniţi pe lume rămân conectaţi la condiţiile din pântecul mamei şi au nevoie de (încă) trei luni pentru a se familiariza cu viaţa extrauterină. În tot acest timp, datoria noastră este să le câştigăm încrederea, asigurându-le confort şi siguranţă prin imitarea cât mai fidelă a senzaţiilor experimentate în uter. Astfel, micuţii au şanse mari de a deprinde aptitudini de auto-calmare şi de a avea un somn liniştit ore în şir.

Suptul – relaxantul suprem pentru bebeluşi

Obicei dezvoltat încă din uter, suptul reprezintă bucuria supremă a nou-născutului. Şi pe bună dreptate, căci suptul (la sân, biberon, suzetă, degete) inhibă hormonii stresului în favoarea endorfinelor, bebe simţindu-se relaxat, iar părinţii împăcaţi.

Mania colicilor – strategii logice de (auto)calmare a bebeluşilor

Chiar dacă alăptez şi-i asigur bebeluşului la cerere această plăcere (dar ce plăcere, Doamne!), trebuie să recunosc că am aceasta suzetă pregătită în trusa de urgenţă – o suzetă pentru nou-născuţi, care promovează suptul natural, cu tetină de silicon ortodontică şi moale si pe care o puteţi găsi aici.

Legănatul

Legănatul ritmic duce cu gândul la mişcările mamei din timpul sarcinii. În braţe, marsupiu, cărucior sau cu maşina, senzaţia de legănare îi este atât de confortabilă, încât micuţul cedează rapid în faţa somnului. Şi chiar funcţionează, încât eu am ajuns să-mi „instalez” pruncul în port-bebe atunci când e pus pe scandal şi hai cu treabă prin casă, aranjat în oglindă sau pregătit şi (oops!) halit de sandvişuri.

Categoric, plimbările cu maşina sunt o binecuvântare pentru nou-născuţi. Nici la o lună după naştere, noi am pornit la drum lung de peste 500 km şi, în ciuda îngrijorărilor mele, bebe s-a relaxat complet în scoica lui, încât – de data aceasta, eu am fost cea care l-a deranjat din somn pentru porţia de lăptic.

Pe burtică, fiţi gata, start!

Statul pe burtică – îmmm, o adevărată plăcere (mai ales pentru micuţul meu, care e demn de Cartea Recordurilor la dormitul pe burtică). Această poziţie alină durerile abdominale şi activează reflexul de calmare. Din primele zile de viaţă, bebe al meu mi-a dat de înţeles că-i place să stea cuibărit pe mine ore întregi, iar eu i-am întâmpinat moftul cu bucurie – pai, nici că se putea un pretext mai bun de a zace în pat, cu un Mozart pe fundal, o cărticică la îndemână şi… îmmm, miros proaspăt şi euforic de bebeluş.

Mania colicilor – strategii logice de (auto)calmare a bebeluşilor

Aşadar, pe burtică în casă şi afară, ziua şi noaptea, în braţe şi în pătuţ! Şi tot pe burtică, cu maximă satisfacţie, stă tolănit pe picioarele mele încrucişate – amintindu-i (probabil) de nostalgica poziţie fetală, iar cu câteva bătăi ritmice la funduleţ, îl ia somnul.

Înfăşatul lejer

Înfăşarea îi oferă bebeluşului un plus de confort, aducându-i aminte de spaţiul strâmt şi cald din burtica mamei. Şi nicidecum „înfăşare” nu se traduce prin încorsetarea strânsă a puiului de om în scutec, aşa cum se obişnuia odinioară. Am păţit-o eu cu primul copil, mi la înfăşat mama cu atâta măiestrie de-mi stătea odrasla perfect dreaptă şi nemişcată, exact ca un soldăţel de plumb. Noroc că a coincis isprava cu prima vizită la pediatru, care ne-a convins că acest gen de înfăşat oferă o poziţie nefirească pentru articulaţia şoldului.  Aşa că, lăsaţi bebeii să stea cât mai crăcănaţi că altfel pot risca o displazie de şold.

Înfăşatul lejer şi larg menţine temperatura corpului în limite normale, conferă un somn liniştit prevenind mişcările necontrolate ale mânuţelor şi picioruşelor jucăuşe. Există şi o păturiţă specială în acest sens, swaddling blanket, în care poţi înfăşa un bebeluş în mod corect. Eu nu am cumpărat, dar am văzut la alte mămici că e uşor de utilizat.

Şuieratul aducător de pace!

Pe bune? Da! Cică gălăgia îi linişteşte pe nou-născuţi, căci (fireşte!) uterul nu e dotat cu termopane, iar fătul a fost obişnuit cu o sinfonie de sunete care mai de care mai ciudate (sărmănelul). Cam asta ar fi şi explicaţia şşşşt-ului aducător de pace şi armonie în căsa cu pitici.

O mămică mi-a spus că a învins colicii bebeluşului său cu feonul băgat în priză. N-am experimentat, că nu m-a dus nevoia până acolo. Pot spune însă că tind s-o cred, de vreme ce al meu bebe nu dă semne că ar fi deranjat de zgomotul de aspirator, ba din contra – pare să doarmă mult mai degajat.

Mda… acum mă întreb, dacă tot Bucureştiul e un continuu şantier în lucru, o fi oare acesta raiul pe pământ al bebeluşilor? (o, nu! cred că glumesc!)

La toate acestea şi multe alte remedii pentru colici (precum băiţa, masarea burticii, alimentaţia mamei, administrarea de probiotic, siropele, ceaiuri etc.) se recomandă părinţilor răbdare, calm şi voie bună! Copii sunt direct conectaţi la starea noastră, aşa că hai dintâi noi să-nvăţăm să ne (auto)calmăm şi astfel colicii micuţilor noştri să-i intimidăm (zic!).

Comentarii